Fotocronica unui popas la un monument unde „dragostea este încrustată în piatră”

Text şi fotografii: Gabriela DOBOȘ

Gabriela Dobos_Taj Mahal 00

Răsărit vivid spre… apusul lui 2012. Zorii unei zile de decembrie îi petrec la mică distanță de Taj Mahal, Agra, Uttar Pradesh, India. Zorii se ițesc în culori specifice subcontinentului vârât, prin mantaua terestră, sub Asia. De la calde spre reci, culorile învăluie silueta monumentului. Ceața sporește misticismul. Din neagră – în… bezna dimineții -, marmura-veşmânt devine roz și apoi, în incandescența soarelui, gălbuie. De un alb imaculat la semețire, Taj Mahal-ul are, de câteva decenii, o nouă culoare, pusă pe seama poluării.

Citisem înainte câte ceva despre primistoria, proto şi pre-istoria Indiei, civilizație care exprimă o înțelepciune colectivă aparent izvorâtă de dincolo de hotarele vârstelor cronologizabile ale umanității, o cultură specifică, plină de originalitate. Întâlnirea pe viu cu unele rămășițe ale impresionantului său trecut m-au emoționat peste închipuire. Un exemplu ar fi chiar vederea Taj Mahal-ului: soarele ițit printre vârfurile bulbate, goana spre locul cel mai bun de fotografiere, pe malul insalubrului râu Yamuna, afluent tributar Gangelui. Imaginea prin lentile m-a împiedicat iniţial să declanșez: picioare de lut, puls accelerat, camera foto vibrând într-o emoție, pare-se, fără precedent.
Ca oricărui european, istoria, cultura şi arta indiană mi-au pus la încercare receptarea deşi manifest apetenţă pentru formulele artistice radical diferite, chiar paralele propriei culturi. În plus, scrierile indianistului Mircea Eliade m-au încurajat să trăiesc experienţa. Aşa se justifică popasul fotografic şi pe cel al cunoaşterii la patru meridiane distanţă, în leagănul milenarei arte a Indusului.
Gabriela Dobos_2012_Taj Mahal 10

Aveam habar despre viața celor mai vechi locuitori ai Indiei, civilizaţia Văii Indusului, care au lăsat urme încă din paleolitic, contemporani cu popoarele văilor marilor fluvii Nil, Tigru și Eufrat, despre religia vedică şi upanişade, hinduism, religiile fără zei (jainismul, budismul), sistemul castelor (stratificarea populaţiei avându-i suverani pe brahmani), despre spiritualitate şi graniţa rigidă trasată între religia şi filosofia indiană, despre arta impregnată cu simboluri ca un instrument al cunoaşterii religioase şi mistice, despre grandioasele temple acoperite cu o diversitate imensă de reliefuri dinamice, fresce şi cu o luxuriantă ornamentaţie vegetală şi animală. Ştiam câte ceva despre transmigraţiune (reîncarnarea oamenilor după moarte în alte fiinţe), trinităţile panteonului zeilor: Brahma, Vişnu şi Şiva, despre despotismul sclavagist brahman, despre budism, însă multe dintre simbolurile, decoraţiunile şi misticismul operei indiene sunt încă, pentru mine, încifrate. Desluşesc cu greu fondul mitic al uriaşului popor, civilizaţia sa străveche şi consecventă, arta sa unitară, în mare parte anonimă, originală şi refractară înnoirilor spectaculoase.
Gabriela Dobos_Taj Mahal
Mai multe citisem despre fostul Imperiu Mogul: un vast spaţiu geografic cuprinzând regiuni întinse din Afganistan şi aproape întregul subcontinent indian. Înflorind de la începutul secolului al XVI-lea până la declinul său brusc, consemnat la mijlocului secolului XIX, imperiul a atins maxima dezvoltare în jurul anului 1700. Imperiul a continuat să existe pentru următorii 150 de ani. Fondator al dinastiei mogulilor, Babur extinsese controlul asupra Indiei astfel că la sfârșitul domniei sale, în 1530, imperiul se întindea de la munții Himalaya până în podişul Deccan (spre sudul Indiei). Adevăratul fondator al Imperiului Mogul și totodată un important conducător indian a fost considerat Akbar cel Mare (1556-1605), iar domnia sa a fost denumită “perioada clasică a imperiului”. Akbar a manifestat toleranță față de religii, iar reformele guvernamentale și sistemul de taxe i-au asigurat supremaţie îndelungată. Tensiunile dintre musulmani și hinduși au fost diminuate datorită căsătoriilor strategice ale acestuia cu prințese din Rajaput, acceptarea în funcții importante a musulmanilor, dar și anularea taxei per capita a non-musulmanilor. Lider talentat, Akbar a sperat la subsumarea religiilor musulmane și hinduse uneia singure, de tip monoteist, însă idealul a rămas nematerializat. Nepotul preferat care i-a succedat și a condus imperiul spre maxima înflorire l-a depășit mai ales în privinţa zidirii unor edificii care au dăinuit ­­­­­peste timp: Shah Jahan, al cincilea împărat mogul, autointitulat “Conducătorul Universului”. „Perioada de aur” a imperiului a fost denumită domnia sa, care a coincis şi cu „perioada de aur a arhitecturii mogule”, când s-au semeţit splendide monumente: oraşe, palate, forturi, moschei, grădini, bazaruri, bulevarde. Între monumentele de renume: Taj Mahal, Moti Masjid („Moscheea Perlă”) în Agra, Red Fort (“zenitul arhitecturii mogule”) şi Jama Masjid (cea mai mare moschee din India, poate cuprinde simultan 27.000 de persoane), ultimele în actualul Delhi Vechi.
Gabriela Dobos_India 04
Construit între anii 1632-1647, mausoleul funerar Taj Mahal citeşte structura mormintelor relicvare din ţinutul Indusului, puţin evoluate şi denumite Stupa (bază pătrată şi o palisadă cu porţi monumentale, cu sculpturi la cele patru puncte cardinale), se aseamănă cu somptuoasele temple movile funerare la orgine şi cu templele-grote săpate în stâncă (hipogee), bogat decorate şi complet acoperite de basoreliefuri. Acesta este monumentul care a creat un nou stil în arhitectură şi care a atins perfecţiunea.
Gabriela Dobos_Taj Mahal 01
Închinat memoriei soţiei sale favorite, Arjumand Banu Begum – cunoscută sub numele Mumtaz Mahal, cea de-a treia din harem -, Taj Mahal-ul este capodopera arhitectonică a artei mogule, atribuită împăratului Shah Jahan. Răposată la naşterea celui de-al 14-lea prunc, Mumtaz a rămas în memoria umanităţii după ce trupul i-a fost aşezat sub impresionantul dom, cu o deschidere de 47 de metri. O “flotă” de 1.000 elefanţi şi peste 20.000 de muncitori, tâmplari, sculptori, artişti, ingineri şi arhitecţi ar fi lucrat, vreme de 22 de ani, la semeţirea complexului (mausoleu, moschee, grădini, fântâni şi porţi), valoare care fi depăşit 31 milioane de rupii.
Gabriela Dobos_India 03
Cele patru minarete elegante măsoară fiecare 41,6 metri, sfârşite în vârf cu mici cupole. Structurat pe trei niveluri, edificiul central are o delimitare octogonală în care se află cenotaful împărătesei, alături de cel al şahului. Două pavimente spectaculoase, decorate cu dantelă din marmură şi pietre semipreţioase, acoperă mormintele reale, îngropate pentru a fi ferite eventuale jafuri. Aspectul cenotafurilor este de casete de bijuterii abundent ornamentate cu arabescuri vegetale, în dominante de ocru. Cenotaful împărătesei este inscripţioonat cu numele lui Allah scris în 99 de feluri.
Imobilul central este flancat, stânga-dreapta, de clădiri identice, cu rol de moschee şi casă de oaspeţi (construite pentru perfecta simetrie a ansamblului). Înfrumuseţat cu broderia sculptată în marmură, mausoleul se află la capătul unui canal cu fântâni din bronz şi cu alei garnisite cu cedri perfect aliniaţi. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunții.
Gabriela Dobos_India 06
Şahul intenţiona să construiască pentru sine un complex funerar identic, însă din marmură neagră, de cealaltă parte a Yamunei. Rămas fără tron în 1658, după conspiraţia propriului fiu, Aurangzeb, al cincilea împărat mogul şi-a petrecut ultimii ani captiv în fortul Agra. De acolo a privit, până s-a stins, „visul său în marmură”: Taj Mahal.
Gabriela Dobos_India 05
După Rabindranath Tagore, Taj Mahal rămâne „o lacrimă pe obrazul timpului”. Simbolul dragostei eterne impresionează într-atât încât oamenii de pe toate continenele nu contenesc să îl viziteze şi să revină. Unii spun că mapamondul ar fi împărţit în două de cei care au văzut şi cei care nu au văzut Taj Mahal-ul.
Cu excepţia fiecărei zile de vineri, când ansamblul este închis publicului, puhoaie de oameni iau cu asalt porţile monumentului UNESCO. De nenumărate ori într-o… secundă, edificiul este “mitraliat” de aparatele foto. M-am afla printre aceştia. Doar că imortalizasem misterioasa siluetă a edificiului din locul unde Taj Mahal pluteşte între cer şi pământ. Acolo emoţiile au avut alt voltaj, voltaj care mă îndeamnă să revăd edificiul spre zorii sau spre apusul unui alt anotimp.

Referat Istoria Artei, Iunie 2014. Bibliografie:

  • Eliade, Yoga, Essai sur les de la mystique indienne, Bucureşti-Paris, 1936.
  • N. Zaharia, Istoria Artei Antice şi Medievale, ed. Artes, Iaşi, 2008.
  • Heinrich Zimmer, Introducere în civilizaţia şi arta indiană, ed. Meridiane, Bucureşti, 1983.
  • Constantin Suter, Istoria artelor Plastice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.
  • Rajaram Panda, Delhi, Agra, Jaipur – The Golden Triangle, ed. Mittal Publications, New Delhi, 2000.
  • Mircea Eliade, Maitreyi, ed. Cartex, Bucureşti, 2008.
Anunțuri