Text: Gabriela DOBOȘ

        Schiță, contur apăsat, realism, spectacol transpus pe pânză într-o paletă cromatică aparte, pe alocuri curcubeu sau străluciri de smalț, aer de irealitate prin saturaţie de lumină, efemeritate în mișcare într-o mecanică, monotipie și plastică recognoscibile, pastel, sculptură, grafică, fotografie, inovaţie, simţ ascuțit al experimentării, toate îl definesc pe Edgar Degas. Personaj aparte, mare și instransigent artist, esențialmente preocupat de spațiu, timp, conținut și mișcare, Degas a urmat capriciul propriului spirit: interesat până la obsesie de o subtilă matematică a mișcărilor umane, de unghiul de perspectivă neobișnuit pentru a accentua compoziția în lucrările sale, abordând un încântător grad de dificultate cu scopul de a reda armonic, ornamental şi realist ceea ce pare efemer ochiului uman. A făcut temeinic studii de explorare spaţială pentru a înţelege tridimensionalitatea trupurilor şi a le transpune fidel în portrete, în pasteluri, naturi moarte şi în sculpturi. Degas a fost tentat să răstoarne regulile tradiţionale ale compoziţiei. Lucrările sale se aseamănă cu instantaneele, însă în realitate acestea au fost meticulos compuse în atelier.

Edgar Degas 23


Degas numea pictura sa “artă savantă”, de aceea respingea facilitatea și afirma că un tabloul este consecință a unei serii de operațiuni. “Operele se nasc din fericita întâlnire a unui subiect cu un talent”, afirma adesea în cercurile boeme pariziene. A pus temelia Impresionismului, cel mai important lucru care s-a petrecut în arta europeană după Renaştere. Respingea ideea că există un canon al expresiei pentru a indica stări şi sentimente, fiind în contact emoţional cu subiectul asupra căruia şi-a îndreptat atenţia. Cu fiecare lucrare a sa a făcut… impresie de neuitat. Continuă să facă.

A crescut în Parisul lui Balzac și a atins maturitatea în Parisul lui Zola, în perioada Belle Epoque, martor al amplelor modificări urbanistice. Poate şi de aceea a avut o viziunea complexă asupra vieţii contemporane. Deghiza retuşurile pânzelor sale, detaşându-le de temele centrale ale Impresionismului, refuzând să picteze în plein-air. La început, nu a fost fascinat de culoare şi de efectele pensulei, ci de contur şi de schiţe.
Edgar Degas a pictat impresionist într-o manieră realistă mai cu seamă mișcarea, pionier pe atunci în templul artelor. Și-a căutat inspirația în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor și în atelierele modistelor, preocupat asiduu de studiul dinamicii corpului uman. A aşezat pe pânze și mişcarea în cursele de cai, atras de noutatea spectacolului cotidian, dar şi de experimentele lui Eadweard Muybridge, făcând asiduu schițe și sculpturi după plăcile sale. Preocuparea sa pentru mişcare a coincis cu începuturile fotografiei, cu preocuparea lui Muybridge de a descompune fotografic mişcările calului, cu studiile lui Étienne Jules Marey despre zborul păsărilor şi cu apariţia mişcării pe peliculă, mai precis a fotografiei mobile proiectate pe ecran, descoperire a fraţilor Lumiere.
Balerinele par să fi fost centrul universului lui Degas. Magia luminii scenelor l-a determinat, în 1872, să deschidă motivul balerinelor din creaţia sa. Un sfert de veac l-a consacrat observării dansului acestora, oprindu-l în curgerea timpului, o secţiune din viul pulsant al mişcării umane, imortalizând dansul în zeci de ipostaze, de fiecare dată într-o uimitoare noutate, atât în schiţe, studii, tablouri cu o gamă elegantă de culori, dar și în bronzul sculpturilor sale. Mişcarea de zbor a balerinelor, de plutire graţioasă şi zburlirile aburoase ale tutu-urilor reprezintă o atitudine reluată în lucrările sale și una dintre temele de mişcare principale în pictura secolului care a urmat.
Niciodată nu a folosit perspectiva centrală, clasică, ci unghiurile şi limitările de perspectivă neobișnuite până atunci, subiecte tăiate de ramă, menite să accentueze compoziția și diagonalele. A înlocuit lumina solară cu lumina trupurilor și cu lumina care aluneca pe vestimentaţia balerinelor, modificând consistenţele, accentuând sau atenuând volumele, ceea ce a generat un încântător grad de dificultate, care se regăseşte în mai toată arta degasiană. Unghiurile de vedere inedite, asimetriile, prim-planurile și profunzimea câmpului sunt prezente în toate lucrările care au vizat balerine.
Dansul este o artă a mişcărilor umane, a mişcărilor care nu pot fi voluntare. Mişcarea nu se poate concepe, nu se poate executa fără prezenţa şi concursul unui eveniment, se naşte din nevoia de a realiza şi transmite o anumită stare. Starea unui om degajează energie și corpul se mișcă, controlat, de la langoare la delir, de la abandon hipnotic până la furie. Însă starea de dans este creată. Este un fenomen neuromuscular analog rezonanței. Iar dansul naște o întreagă plastică. Membrele compun figuri armonice, ornamentale, mai ales în balet. Siluete silfide, pe poante, învăluite în panglici sau tutu-uri imaculate până la culori vii, în mişcări graţioase în timpul lucrului, al odihnei sau şuetelor de culise sau când adună aplauzele publicului. Însă nu doar dansul în sine l-a interesat pe Degas, ci energia rezultată din flexarea corpului care, potrivit lui, se apropia de mişcarea complexă a personajelor din operele greceşti. A imortalizat efectele efemere ale energiei, atmosferei şi luminii. De aceea, mişcările din lumea fotografiei şi filmului l-au inspirat, transformându-l într-un experimentalist, preocupat de mecanica mişcării, o îndeletnicire specifică acelor vremuri nu doar interesantă, ci încântătoare. “Poetul balerinelor” sau “Pictorul balerinelor” nu căuta eroticul gesturilor, ci graţia, nu liniile curbate ale trupului, ci limbajul gestual al acestuia. Prin desen şi mai apoi în paletă de culori, autorul nu sublinia forma, ci doar “felul de a vedea forma”, după cum considera, autodefinindu-se ca fiind un pictor clasic al vieţii moderne.
Colorist şi “luminist”, Degas rămâne un reformator al compoziţiei, un magician care a răsturnat vechile echilibre şi, cu o alchimie aparte, a reuşit echilibre pline de spirit şi semnificaţie. Pe lângă “instantaneele fotografice” din picturile şi pastelurile sale, a redat în fiecare tablou şi atmosfera eterică a scenelor, sălilor, dar și a foaierelor.

Mişcarea “captivă” în ulei
Mondena cursă de la Longchamps: un hipodrom suburban, coşuri fumegânde ale fabricilor. Cai şi călăreţi nerăbdători la linia de start, mulţimea dincolo de forfota cailor. Senzaţia de uşoară accelerare a mişcărilor este redată prin luciul culorilor hainelor jocheilor. Tabloul ”Curse de cai” a fost pictat între 1873 şi 1875.
Edgar Degas 04

“Cursă de gentlemeni, înainte de plecare”, 1862, pictură în atelier după schiţă grafică

Edgar Degas 18

Reputaţia lui Degas se datorează tablourilor cu balerine, mai mult de jumătate dintre tablourile sale având ca temă dansul şi atmosfera din culisele şi de pe scena Operei din Paris. Degas: <<Mi se spune “pictorul balerinelor”, însă nu se ştie că pentru mine ele sunt un pretext pentru a picta ţesături minunate şi a reda mişcarea>>.
În complexul tablou “Lecţia de dans”, terminat în anul 1874, balerinele aşteaptă să fie evaluate de reputatul coregraf Jules Perrot, plasat în compoziţie ca un colos, în mijloc. Balerinele ocupă diagonala, într-o virtuozitate oferită de contur şi mai ales de tuşele vii.

Edgar Degas 02

Din foaier, Degas va surprinde “Repetiţie de balet pe scenă”, 1847. Lucrare a generat o serie de eboşe şi replici în ulei, pastel, guaşă. Atmosfera este umbroasă, decorul fumegos, cu dansatoare modelate de lumina rampei. Balerinele par statuete de fragilitatea porţelanului, “bucăţi” de lumină care iradiază decorul.

Edgar Degas 19

“Repetiţie de dans la Operă”, 1872 – o capodoperă de armonii și de tonuri delicate, în care centrul tabloului este ocupat de instructorul Moraine, care dă indicaţii unor balerine.

Edgar Degas 22

Acrobata Lala oferea reprezentaţii de senzaţie la Paris şi îl fascina pe Degas. Pictorul a surprins-o în cel mai spectaculos număr al domnişoarei, acela de a fi ridicată de dinţi. Încleştarea, echilibrul perfect al acrobatei, dar şi fundalul architectural conturează realist scena. Privitorii tabloului percep suspansul ca şi când ar fi spectatori.

Edgar Degas 03

Alte picturi:
“Dansatoare pe scenă”, 1878

Edgar Degas 12

“Două dansatoare pe scenă”

Edgar Degas 01
“Repetiţia”, 1874

Edgar Degas 24

Zborul în pastel

Edgar Degas nu punea accent pe chipurile balerinelor, preferând anonimatul,
ceea ce a întârit ideea că sunt veritabile studii ale corpului, observat atent şi redat senzual într-un alt mediu: pastelul. Peste schiţa iniţială în cărbune, artistul adăuga pastelul viu colorat în stilul inimos impresionist. Pigmentul pastelului creează efectul de caleidoscop.
Degas agreea pastelul pentru că era un mediu uscat, uşor de retuşat. Praful pastelului putea surprinde licărirea a ceva fugitiv. În plus, prefera furiile cromatice.
Mai ales după ce văzul i s-a deteriorat, femeia a fost zugrăvită radical, mai de aproape şi în forme din ce în ce mai abstracte. În mod ironic, în ultimele sale lucrări, Degas a preferat culorile simple şi nuanţate, apropiindu-se de stilul impresionist şi anticipând abordarea expresionistă a secolului următor.
“Dansatoare cu buchet salutând publicul”, 1877, este prima lucrare importantă în ceea ce privește evoluția gândirii lui Degas despre culoare.

Edgar Degas 08 Edgar Degas 07 330SeatedDancerDEGAS-Blue Dancers

Sculpturile în bronz și în ceară

Conştient că rămâne fără vedere, Degas s-a dedicat sculpturii. Nici pierderea acestui simț vital nu i-a umbrit genialitatea. De exemplu, sculptura „Mica dansatoare de 14 ani”, în care Degas o prezenta pe Marie van Goethem, a scandalizat epoca prin realismul său.

2-degas-10degas

images 7images

Edgar Germain Hilaire Degas a lăsat o moștenire inegalabilă și originală: circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi, de mare senzualism impresionist.

Referat Istoria Artei, Septembrie 2014 / Bibliografie:

  • Ambroise Vollard: “Ascultându-i pe Cézanne, Degas, Renoir”, editura Artemis, 1992
  • Bernard Denvir: „Impressionism, 64 pages in colour”, ed. Thames and Hudson, 1974
  • D.N. Zaharia: “Istoria Artei Moderne”, editura Artes, 2010
  • Eugen Schileru: “Impresionismul. Notaţii pentru un eseu”, editura Meridiane, 1971
  • Ioan Horga: “Degas”, editura Meridiane, 1969
  • Kathryn Wagner: „Dansatoarea lui Degas”, editura Humanitas, 2013
  • Paul Valéry – „Degas dans desen”, editura Meridiane, 1968
  • Stephen Farthing: „1001 de picturi de privit într-o viaţă”, editura Rao, 2008
Anunțuri