Impresionismul și fotografia

Impresia fugară a unei scene într-o abordare inovatoare, subiectele care explorează realist contemporaneitatea în stiluri și tehnici noi acelor vremuri (miez de secol XIX) au definit în pictură Impresionismul. Cu alte cuvinte, senzațiile vizuale ale lumii reale în forme și culori strălucitoare sau pictura care se oprește la senzație.

moven 

Născut ca opus al artei academiste, Impresionismul a abordat o tehnică picturală imprecis conturată (cu forme și consistențe pierdute, pulverizate, apoi abstractizate), aducând o nouă concepție a culorii. Paleta a fost tot mai luminoasă, accentul s-a pus pe complementaritate și contrast simultan, pe umbre colorate și transparente, pe tonuri pure în tușe fragmentare. Culoarea a capătat și a redat afect, sentimente și idei. Descoperirile pictorilor impresioniști privind culoarea au coincis cu cele ale fizicienilor: culorile pure juxtapuse devin pregnante, se exaltă reciproc, iar culorile complementare, prin juxtapunere, creează cel mai puternic efect de lumină. Astfel, amestecul optic al complementarelor dau impresia de lumină, pe când amestecul pigmentar al complementarelor dau tonuri neutre, cenușii.

Oil_painting_palette

Impresioniștii au înlocuit amestecul pigmentar cu cel optic. Culoarea pură și intensă naște în privitor o impresie vizuală, de spațiu. Această intuiție au avut-o maeștrii stampei japoneze, iar impresioniștii au făcut totul pentru a ajunge la maximum de culoare și de lumină, de aceea lumina a devenit principalul ecou. Impresioniștii au descompus lumina solară în razele ei pentru armonie, într-o gramatică plastică preocupată de ceea ce dispare, de tranzitoriu, de efemer. Detaliile au devenit o ceață colorată. Omul a fost tratat ca un… peisaj, iar peisajul ca natură moartă. Peisajul a fost atmosferizat, anvelopa luminoasă fiind adesea ilustrată în natura îmbăiată cu efect de osmoză. Printre pictorii emblematici ai Impresionismului, de altfel cei mai mari creatori din istoria Artelor Plastice, s-au numărat Monet, Degas, Pissarro, Renoir şi Cézanne. Claude Monet, supranumit ”Prințul atmosferizării” sau “Pictorul evanescentului”, era preocupat de redarea luminii impalpabile. Pictor al freamătului luminii, al sclipirii apei, al soarelui, frigului, ceței şi vântului, Monet a surprins efectele trecătoare ale luminii asupra unui subiect. impresión sol naciente. “Impresie, răsărit de soare”, numele tabloului pictat în 1872, a denumit noul curent artistic, lucrare în care paleta complementară redă reverberația luminii de crepuscul.

Claude Monet

Edgar Degas era interesat până la obsesie de o subtilă matematică a mișcărilor umane, de unghiul de perspectivă neobișnuit. El reda armonic, ornamental şi realist ceea ce pare efemer ochiului uman. Lucrările sale se aseamănă cu instantaneele, însă în realitate acestea au fost meticulos compuse în atelier.

Edgar Degas 08

Camille Pissarro, mare constructor în gamă cromatică. Cel mai apropiat de natură, preocupat de portrete şi de naturi moarte. A fost considerat “Patriarhul Impresionismului”.

Pisarro 4

Pierre-Auguste Renoir, la debut pictor de porțelanuri și de evantaie, devenit portretist al protipendadei, ilustrator al unor scene ale păturii sociale medii, pictor de nuduri și de naturi moarte. Obsedat de roșu, cu accent pus pe desen și pe contur.

Pierre August Renoir

Paul Cézanne, pictor preocupat de anvelopa luminoasă, de atmosferizare. Atras de obiect, structură, concret și natură. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la Impresionism la Cubism. Și-a făcut 46 de autoportrete, mărturii ale evoluției sale artistice. Cézanne a fost vestitorul tuturor modernismelor.

Paul Cezzane

Apariția fotografiei a contribuit la descompunerea mișcării unui obiect și unei ființe. Astfel, pictura impresionistă a fost muzicalizată. Edgar Degas a descompus în pictură și în pastel fazele mișcării pe care ochiul uman nu le distinge în realitatea obiectivă, dar creează iluzia mișcării. Degas a pictat impresionist într-o manieră realistă mișcarea. A imortalizat efectele efemere ale energiei, atmosferei şi luminii, fiind preocupat asiduu de studiul dinamicii corpului uman. A aşezat pe pânze și mişcarea în cursele de cai, atras de noutatea spectacolului cotidian, dar şi de experimentele lui Eadweard Muybridge, făcând asiduu schițe și sculpturi după plăcile sale.  De aceea, mişcările din lumea fotografiei şi filmului l-au inspirat, transformându-l într-un experimentalist, preocupat asiduu de mecanica mişcării.

Muybridge

Canoanele  compoziţionale ale picturii au fost folosite şi de fotografi. Impresionismul, curentul artistic asociat cu percepţia optică a realităţii eliberată de emoţii şi subiectivităţi, a reprezentat contextual cultural în care s-a dezvoltat primul curent artistic în fotografie: Pictorialismul. Fotograful pictorialist nu se limita la înregistra mecanic imaginea, ci creea în stil manufacturier o imagine interpretată a realităţii, încarcând-o cu valenţe artistice. Asemeni unei picturi, o fotografie trebuia să aducă emoţii privitorului. Atmosfera impresionistă, scenele poetice, tehnicile fotografice creative cu efecte picturale (gradaţii tonale bogate, folosirea artificală a umbrelor, folosirea lentilelor “moi” pentru atenuarea contururilor şi a hârtiilor foto cu texturi asemănătoare pânzelor de pictură). Predilecte erau scenele idilice agrare, scene mitologice în spiritul picturilor renascentiste, interioare cu ecleraje controlate, natura idealizată, peisaje urbane cu atmosferă ceţoasă. Pictorialismul era cunoscut și sub numele de „fotografie subiectivă”, „intervenționism” sau „fotografie impresionistă”. În 1869, Henry Peach Robinson a publicat cartea “Efectul pictural în fotografie. Sugestii cu privire la compoziţie şi clar-obscur pentru fotografi” în care încuraja manipularea imaginilor fotografice prin iluminare şi prin compoziţii realizate din negative diferite. Robinson considera că face artă prin fotografie deoarece intervenţia sa asupra imaginilor era asemănătoare cu acea a pictorului care îşi elabora compoziţia.

“Fading Away” / „Stingerea” / 1858 Fading_Away

Peter Henry Emerson a ilustrat viața agrară în Anglia victoriană. Henry Emerson

Alfred Stieglitz, autor al celebrei reviste „Camera Work” (platforma de afirmare a fotografiei pictorialiste şi apoi a noilor orientări în fotografie), inițial fotograf pictorialist, a imortalizat New York-ul în atmosferă poetică. Alfred Stieglitz

Eduard Steichen intervenea în print pentru a crea impresia de culoare aplicând manual mai multe straturi de gelatină sensibilă la lumină. Steichen

Clarence White Clarence White

Franck Eugene Franck Eugene

În contemporaneitate, Joseph Holmes – adept al Natural Light Photography/ – este un fotograf american cunoscut pentru peisajele sale pline de culoare, pentru numeroase postere, seria de calendare „The Last Wildlands”, cărțile sale și print-urile de mari dimensiuni, impecabil realizate. Puțini știu că Holmes este autorul ColorBlind pentru calibrarea monitorului (o tehnică esențială în fotografia digitală). Tot el a creat platforme de lucru R.G.B. cunoscute profesioniștilor fotografiei digitale. În prezent, Holmes predă ateliere de gestionare a culorilor pentru print-uri cât mai reale și reușite. Artistul își dedică o mare parte din timp procesării imaginilor. Este perfecționist și face ajustări imaginilor pană în punctul în care nu mai poate îmbunătăți nimic.

007AutumnLeavesAcadia 012AgaveKaua'i 022GlacialIce 019BlueMud

Eva Polak este o fotografă care se ocupă exclusiv cu fotografia impresionistă. Folosește tehnici precum expunerile lungi și mișcarea intenționată a camerei pentru a elimina detalii dispensabile. Astfel reduce imaginea la culori și senzații. Artista a publicat până acum cărțile „Transcendent Light: The Essence of Impressionist Photography” și „Impresionist Photography Techniques”. Cel mai cunoscut proiect al artistei este „A Voyage of Discovery”, în care a fotografiat același loc în fiecare zi, preț de un an. Prin peisajele abstracte a monitorizat schimbările peisajului și ale luminii care s-au petrecut zilnic.

50502-10600015-movementt_jpg lop 1 j

Stephanie Jung este o tânără artistă din Germania. În numeroasele sale călătorii prin lume, capturează vibrația haotică a marilor orașe. Însă fotografiile sale nu sunt doar despre orașe mari, ci și despre viață și timp. Lucrările sale au fost publicate în mai multe reviste și în galerii de artă. Stilul său este unic, se poate observa cu ușurință legatura dintre fotografie și pictură. Stephanie Jung a folosit se pare multe orașe japoneze ca material pentru munca sa, însă nu a uitat de natură sau de flori.

Stephanie-Jung-part2-10 stephanie_jung_3  Stephanie_Jung4 index

Bibliografie:

  • Ambroise Vollard: “Ascultându-i pe Cézanne, Degas, Renoir”, editura Artemis, 1992
  • Bernard Denvir: „Impressionism, 64 pages in colour”, ed. Thames and Hudson, 1974
  • D.N. Zaharia: “Istoria Artei Moderne”, editura Artes, 2010
  • Eugen Schileru: “Impresionismul. Notaţii pentru un eseu”, editura Meridiane, 1971
  • Ioan Horga: “Degas”, editura Meridiane, 1969
  • Kathryn Wagner: „Dansatoarea lui Degas”, editura Humanitas, 2013
  • Paul Valéry – „Degas dans desen”, editura Meridiane, 1968
  • Stephen Farthing: „1001 de picturi de privit într-o viaţă”, editura Rao, 2008

Online:

Universitatea de Arte „George Enescu” Iași

Facultatea de Arte Vizuale și Design

Secția Foto-Video, An II

Referat: Istoria Artei / Mai 2015

Autori: Gabriela DOBOȘ / Dumitrița NICHITEAN / Mădălina PURDILĂ

Anunțuri