Pionierul combinării negativelor și pozitivelor într-o singură imagine, Henry Peach Robinson, a fost inspirațional pentru această lucrare, obținută însă prin mijloace foto-mecanice actuale: fotografiere digitală și post-procesare computerizată a imaginii.

Suprarealism_Gabriela Dobos_Desert Girl

-„Desert Girl„, 2015 –

Intervenția prin iluminare și compoziții provenind de la negative diferite pentru efectul pictural, intervenționism similar cu cel al pictorilor care își elaborau compozițiile, au generat primul curent în fotografie numit Pictorialism. Elementele artistice importate din estetica artelor plastice generau o interpretare personală a realității, încărcând-o cu valențe artistice. Tema tabloului vivant care să inducă emoții privitorului prin scena poetică diferită de cea realistă, în ecleraj atent controlat, a fost pusă în scenă prin fotomontaj ulterior declanșării.

Fading Away - H.P. Robinson

Dacă în „Fading away” / „Stingerea” (1858), lucrarea emblematică realizată prin compunerea a cinci negative, Robinson ilustra agonia unei tinere bolnave de tuberculoză și disperarea familiei sale, tot în spirit manufacturier a fost asamblată și lucrarea “Desert Girl” pusă în scenă într-o cromatică caldă și în atmosferă pictorialistă, deloc idilică, dar folosind – la unele elemente compoziționale – „lentile moi” (pentru efectul flou şi atenuarea contururilor). Gama tonală nu este foarte largă, dar atmosfera, texturile şi impresia de vâltoare îndepărtează lucrarea de formalismul realist al imaginilor moderniste. În esenţă, propriul foto-montaj se referă metaforic la tumultul vieţii, la furtunile cotidiene după care personajul rămâne demn – manechin fotografiat în ecleraj controlat, în studio – chiar dacă un alt element compoziţional – copacul adăugat în post-procesare – este modulat şi continuă astfel să reziste, să îşi continue existenţa chiar copleşit de repetatele furtuni. Cele două repere aflate în bătaia necontenită a vântului se comportă antagonic, ilustrând în esenţa dârzenia umană.

Nu am ales să folosesc propriul corp în imagine sau ilustrarea aspectelor din industria spectacolului media precum Cindy Sherman, deşi ideea unui stop cadru de film m-a tentat să surprind în acest spaţiu deşertic abandonat, căruia i-am atribuit valenţe poetice.

Inspiraţionale au fost şi stop-cadrele fotografice ale lui Gregory Crewdson, realizate după luni întregi de înscenare, set-up-uri complicate de lumini, invenții și design, atent la fiecare detaliu pentru a obţine deplinul efect cinematic și dramatic.

Ophelia_Gregory Crewdson                                                            – „Ophelia” –

Gregory Crewdson

Making-of Gregory Crewdson

                               – Making-of, set-up-uri Gregory Crewdson –

Poveştile ilustrate din Ţara de Nicăieri – imagini fără intervenţionism prin editare – ale artistei contemporante Katerina Plotniko au fost un alt reper. Legătura dintre animale şi oameni (legătură care ne întoarce în timp), în imagini reale din declanșare capătă aură mistică, fantastică, în atmosferă cu tentă suprarealistă, deşi fundalul folosit este de fiecare dată pădurea, toate acestea ajută privitorul să călătorească într-un vis.

Katerina Plotnikova

                                                        – Fără titlu, 2013 –

Serenitatea, magia și imoralitatea sunt la mare preț în lucrările Alexiei Sinclar, care își vitalizează şi perfecţionează imaginile în post-producţie digitală. Personaje devin figuri emblematice feminine din istoria universală (Maria Antoaneta, Alexandra Romanov) sau din literatură (Macbeth). Afirmă că inspiraţionali îi sunt pictorii pre-rafaeliţi, care au influenţat şi opera lui Henry Peach Robinson, precursorul tabloului vivant.

The Cabinets of Curiosity

The Cabinets of Curiosity – A Frozen Tale by Alexia Sinclair

Erwin Olaf a devenit iconic datorită temelor sale predilecte: probleme sociale, tabuuri şi convenţii burgheze în foto-serii vivante, înalt stilizate pentru impactul vizual şi efectul dramatic. Perfecte, imaculate, compoziţiile sale despre esenţa vieţii contemporane – unele cu trimiteri la personalităţi emblematice sau reinterpretări ale unor opere de artă – se disting în peisajul fotografic universal prin meticuloase înscenări, în ecleraj elaborat şi cromatică perfectă.

Erwin Olaf_Royal Blood

– „Royal Blood” –

Erwin Olaf_Own

– “Own” –

Excentricul David Lachapelle cunoscut pentru stilul său pop-suprarealist a fost un alt reper, autor care nu separa sinele de fotograf cu cel de artist. Costructor obsedat de detalii, Lacapelle înscena bizarul dus la extrem pentru a investiga vizual irealul, sarcasmul, cinicul, eroticul, construind un univers propriu, imaginar, reafirmând astfel propiile vise și propria imaginație.

David Lachapelle_Icarus

– “Icarus”, 2012 –

Influențat de pictorul Edward Hopper, cuplul de artiști fotografi Clark și Pougnaud au realizat o serie de imagini vivante cu puternic corespondent în actual. Meditând la drama propriilor vieți, modelele induc în imagine subtila idee de calm în tristețea lor enigmatică. Fiecare figură solitară din imagine este înghețată în ramă, actorii jucând o instanță a vieții.

Clark si Pougnaud

Fără titlu, 2009 –

Populară, fotografia înscenată are nevoie de timp pentru a fi pusă… în scenă atât în mediul analogic, cât şi în cel digital, fiecare detaliu fiind ales sau calculat cu scop precis. Fotografia devine astfel un loc de preparare și de ilustrare a propriilor iluzii și basme.

Erik Almas, Julie Blackmon, Ceriste Doucede, Dean West, Erik Johansson, Rocky McCorcle, Jeff Wall, Andreas Franke, Ryan Schude, JeeYound Lee, Gerard Raxcinan, Richman Tuschman și Eugenio Recuenco sunt alți reprezentanţi de marcă actuali ai imaginilor vivante.

 

Anunțuri